Movie Addicts

Trebuie sa incep prin a marturisi ca de ceva vreme ma framanta (re)gasirea unei paci interioare,precum si faptul ca am observat o pierdere a unei cantitati destul de mare de rabdare. Cauza deja o stiu,si mi-a fost si confirmata in unele surse pe care le-am folosit pentru a ma documenta in acest domeniu. Mai greu e sa elimin aceste cauze.

Dar inaintez prea repede. Am luat acum catva timp parte la o discutie mai mult involuntara despre budism. Pe acea vreme,deloc demult apusa,nu stiam mare lucru,si tot ce imi imaginam despre budism era aproape intru totul in neconcordanta cu realitatea. Dupa acea discutie am ramas pe jumatate convins de ceea ce auzisem,iar cand am gasit si in sursele mele mentiuni despre invataturile budiste am inceput sa fiu mai preocupat.

Cam in acelasi timp,neavand legatura cu descoperirea mea,am inceput sa privesc si filme asiatice,unul dintre regizorii care mi-a fost recomandat fiind coreeanul Kim Ki Duk,filmele lui fiindu-mi descrise (in scris :)) ) ca “pur si simplu captivante”,inocente, dar in acelasi timp capabile sa te “bantuie”,o transpunere plina de simboluri a realitatii in mediul filmografiei.

Si,spre uimirea mea,am descoperit ca nimic din ce auzisem nu erau minciuni. Nu am sa insist mult asupra altor filme de Kim Ki Duk,majoritatea fiind in general “greu” de patruns pentru cineva lipsit de rabdare. Dar m-a uimit cum “Spring,Summer,Fall,Winter…and Spring” este cel mai laudat din toate filmele sale,si de ce are cu un punct mai mult decat oricare altul pe deja nelipsitul Imdb.

Asa ca intr-o buna seara,acum 2 ore mai exact,l-am pornit. La inceput,am observat ca il priveam cu ochi de “european”,cautand sa identific temele,simbolurile,sa fac legaturi cu alte filme ale lui Ki Duk. Cautam asadar sa inteleg,si deja stiam ca gresesc. Dar nu ma puteam forta sa nu il inteleg asa. In primele minute deja ma framanta ideea ca am ajuns sa nu mai fiu in stare nici sa imi mai placa intr-adevar un film.

Dar dupa doar 10 minute,am fost captivat si mintea mea a luat o vacanta (intrerupta,ce-i drept,de rarisimele BUZZ-uri pe messenger,pe care nu l-am inchis - de data asta. Dar de fiecare data cand eram intrerupt,o simpla apasare de “play” garanta aceeasi vacanta.)

Filmul are un subiect simplu. Intr-un templu izolat in mijlocul unui fluviu,un maestru traieste impreuna cu un copil,pe care il initiaza in tainele budismului,pentru ca si acesta sa devina la randul sau un calugar. Filmul prezinta apoi aspecte din viata celor doi,incarcate de simboluri,de niste imagini rupte parca dintr-o poveste,pana cand existenta (acum) tanarului elev este tulburata de elemente din “lumea exterioara”. (mai mult nu pot spune fara sa divulg momente importante din film.)

Profund,descriptiv si extrem de captivant,filmul a devenit chiar inainte sa se termine numarul meu unu in topul filmelor referitoare la realitate,”Mulholland Drive” si “Eyes wide shut” fiind filmele mele preferate despre non-realitate. Filmul nu m-a plictisit nici macar pentru o secunda,pentru ca personajele sunt intr-o evolutie continua,iar regizorul este un povestitor daca nu extraordinar,macar extrem de credibil. Sa vad atatea cicluri,atatea greseli,atatea lectii invatate si atat de putine vorbe (cred ca acest film e unul din putinele in care daca am fi sa insumam totalul de cuvinte ar rezulta vreo 2 minute de vorbarie,raportate la aproape 2 ore de film) m-a facut sa inteleg ca “Spring,Summer,Fall,Winter…and Spring” e un profesor grozav,ca si maestrul din pelicula.

Cred ca este singurul film pe care intr-adevar l-as recomanda oricui,fie ca e iubitor de horror,comedii,sau alte genuri,pur si simplu pentru ca transcede orice notiune de “gen”. Sa cauti sa intelegi ce se intampla in acest film te va lasa cu nedumeriri la final. Problemele “discutate” sunt atat de cunoscute si de umane,incat nu le putem niciodata intelege cu gandirea normala. Printre lucrurile cu adevarat interesante in acest film este ca ,desi nu exista nicaieri ziduri,exista usi,ceea ce te duce cu gandul la alegeri. SI poate cel mai interesant este faptul ca regizorul este crestin declarat,desi intelege extrem de bine ideologia budista si nu se inlatura de la a-i “ilumina” si pe altii.

Per total,recomand oricui,si nu va sfiiti sa imi cereti acest film daca nu aveti de unde face rost de el. Kim Ki Duk e un adevarat maestru vizual,spiritual,etc etc etc. (ce mod de a incheia :))))))