Movie Addicts

Cred ca am auzit melodia asta pentru prima si probabil ultima data, intr-una din zilele copilariei mele, la un televizor alb negru, cu lampi, pe care il mai repara tati din cand in cand, pentru ca mergea din cand in cand.

M-a marcat, am retinut putine versuri, mi-a ramas pentru totdeauna in memorie, in suflet. Cred ca era ‘93-’94 cand l-am auzit, nu mai stiu exact anul, dar cert e ca dupa Revolutia din ‘89. Acum… inainte de a gasii melodia, nu-mi mai aminteam decat un cuvant: “Eminescu!”, dar n-am uitat niciodata intonatia de pe parcursul melodiei, a acestui cuvant.

Sper sa nu fiu in eroare, dar din cate stiu, Ionel Aldea Teodorovici, interpretul acestei superbe melodii, a fost asasinat de rusi datorita patriotismului sau si activitatii sale pro Romania, fiind un frate al nostru, un basarabean cu inima, sange si dor de tara mama, de Romania.

Chiar vorbeam cu Maria ( s-a inscris si ea acum ceva timp pe blog dar inca nu a postat nimic ), aproape mi-au dat lacrimile cand am gasit melodia si am ascultat-o pentru prima data dupa atata timp.

Va las acum s-o ascultati si voi. Nu zic “sper sa va placa”, muzica nu e ceva care poate fi impus pentru a fi placut, fiecare om o simte in felul sau, tocmai de aceea exista dupa parerea mea atatea genuri, iar gusturile oamenilor in privinta muzicii sunt atat de diversificate.

La zidirea soarelui se ştie
Cerul a muncit o veşnicie
Noi, muncind întocmai, ne-ales cu
Ne-am ales cu domnul Eminescu

Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul cel de nemurirea noastră
Eminee-eee-scu,
Eminee-eee-scu.

Mi-l furară, Doamne, adineaori
Pe înaltul domn cu tot cu lauri
Mă uscam de dor în piept cu plânsul
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul

Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară
Eminescu,
Eminescu

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice
De avem sau nu dreptate
De avem sau nu dreptate
Eminescu să ne judece
Eminee-eee-scu

Acum am şi eu pe lume parte
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte
Ştiu că frate-mi eşti, şi-mi eşti părinte
Acum nimeni nu mă poate minte

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice
De avem sau nu dreptate
De avem sau nu dreptate
Eminescu să ne judece
Eminescu

Bine ai venit în casa noastră
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu, Eminescu.