Movie Addicts

N-am mai scris de… mult! Cu micul accident pe care l-am avut acum cateva zile am iesit putin din rutina si mi-am amintit ca mai exista si blogul asta.

M-am gandit sa scriu despre o chestie interesanta, ceva ce n-am mai intalnit pana acum, de fapt ceva ce n-am mai citit inca pana acum. E vorba despre ultima carte pe care am cumparat-o eu odata cu Saptamana Financiara. Se cheama “Sub semnul riscului”, scrisa de Paul Erdman (prima data cand aud de el) si e cam cum imi place mie, dar numai ca asta nu e despre mafioti sau roman de spionaj, ci despre … spionaj economic sau mai exact despre operatiuni financiare de mari proportii, chestii ingenioase din care ies foarte multi bani.

E cam greu de urmarit daca nu ai cat de cat idee despre ce inseamna o obligatiune sau actiune si cum functioneaza mecanismele care implica astfel de instrumente financiare. Pe de alta parte, partea de placere nu e neglijata, fiind descrise tot felul de imbarligaturi intre diferite personaje, de multe ori scenele de dragoste fiind explicate chiar in detaliu :P.

Ca o coincidenta… de cateva luni am inceput sa cunosc o multime de lucruri despre anumite atractii turistice ale Americii de Nord, iar una dintre acestea, numita Tara Vinului (Wine Country), apare mentionata frecvent in acest roman, o parte din actiune, cea mai importanta chiar acolo, undeva in apropierea orasului Santa Rosa din tinutul Sonoma (Sonoma County), unde Willy Saxon, personajul principal cumpara un “ranch” de vreo $5 milioane, computere de vreo 10 si se pune pe facut miliarde.

Un alt tip de lectura, un alt tip de aventura. Cred ca merita timpul!

Unul dintre cei mai mari conducatori de osti din lumedin Evul MEdiu, a fost,neandoios,Skanderbeg.Pentru ca iesise victorios in atatea zeci de batalii i se atribuisera puteri supranaturale.Turcii raspandisera zvonul ca eroul albanez nu ar fi reusit sa castige nici o lupta daca ar fi fost lipsit de spada sa care ar avea insusiri miraculoase.Se spune ca intr-un interval de pace Skanderbeg ii trimise spada sa sultanului Mohamed al -II-lea.Eroul auzise ca sultanul ar dori sa examineze temuta arma “fermecata”.Mohamed se mira cand i-se aduse spada.Se uita la ea in fel si chip,o oferi sfetnicilor sai cu gandul ca poate cineva o sa descopere secretul palosului.Pana la urma trimise inapoi spada spunand ca nu ingelege cum au putut fi savarsite atatea fapte de vitejie cu o spada umila ca aceasta,in vreme ce el are cateva sabii si mai bune.Cand i-se aduse la cunostinta cuvintele lui Mohamed,Skanderbeg isi privi arma si spuse ca pentru sine:
-Are dreptate,sultanul.
-Dar el nu intelege ca trimitandu-i spada nu i-am trimis si bratul…

N-am mai avut timp sa postez pentru ca am plecat la Timisoara si inca nu am calculator aici.

Huh, hai sa va povestesc cate ceva din… primele 2 zile si ceva de cand a inceput anul asta.

Luni noaptea am dormit dupa ce nu dormise vreo 30+ de ore, dar bine pana la urma ca am gasit unde sa stam si n-am fost nevoiti sa dormim prin gara .

A, hai sa zic cate ceva si despre scoala. Luni, spre surprinderea mea, au cam venit profesorii la scoala. Chiar prima ora ( seminar de fapt ), a venit un tip destul de “interesant”, mi s-a parut putin ciudat, dar cred ca materia lui e una placuta, anume fiscalitate ( cica ne-a zis ca ne invata cu sa “inselam” statul legal, adica cum sa platim taxe si impozite mai putin sau deloc - asta mi-a placut mult, imi plac foarte mult oamenii astia ), insa nu stiu daca o s-o fac, pentru ca nu-mi mai amintesc ce optionala am pus pe foaia aia de anul trecut.

Apoi, la cursul de Econometrie ( cica ar fi o disciplina interesant, am citit eu cate ceva despre ea asta-vara, in cartea lui John Perkings - “Confesiunile unui asasin economic” ) am ras mai mult de cat ma asteptam. Facem cu acelasi profesor cu, care am facut semestrul trecut Statistica. Hai sa va zic ce mi-a placut mie mai mult din tot ce ne-a zis el si sa nu va plictisesc cu prea multa vorbarie.

In primul rand, ne-a zis ca la el nu merge cu interventii si chestii asemanatoare ( asta nici nu ma prea intereseaza si sper sa nu ma intereseze niciodata ). Ca sa fie cat mai clar, ne-a povestit … o “poveste de familie”. Fiica lu’ frate-su, adica nepoata-sa, a fost studenta la aceeasi facultate si l-a avut profesor. Ne-a zis simplu: “Fiica lu’ frate-miu mi-a fost studenta si a picat examenul de 2 ori! Abia a treia oara la luat!” .

Apoi, a criticat America ( si cam avea dreptate ) si mai ales Mc’Donalds. Ne-a povestit ca fiica-sa a fost in Statele Unite, a plecat avand 41 de kg, iar cand s-a intors avea 80 .

Urmatorul curs… marketing. Intra in amfiteatru un tip cu un ditamai geamantan in spate, ma intorc pentru ca se facuse liniste in sala si mi-am dat seama ca probabil venise profesorul. Cand l-am vazut, pentru cateva secunde am zis totusi ca e vreunul dintre aia care se ocupa de amfiteatru. Pana la urma, era profesorul. Hmm… cica e din ala “rau”, dar eu nu mai cred ce spun altii, sunt mult prea subiectivi, niciodata nu au dreptate.

Mai departe, n-am mai stat pentru n-a mai venit profesorul la Contabilitate financiara .

Cam atat pentru acum, plec!

Daca ati avea dreptul la o dorinta,care ar fi aceea…?

Acum cateva zeci de minute, cand verificam statisticile blog-ului, am observat un link “ciudat” in lista link-urilor cu site-urile de unde vin vizitatori. Link-ul de care va vorbesc duce catre locul de intalnire al romanilor din Marea Britanie. Am intrat curios, am incercat functia cautare pentru “movieaddicts”, dar n-am obtinut nici un rezultat, asa ca am trecut la “metoda muncitoreasca” si am inceput sa caut.

Pana la urma, am ajuns la topicul intitulat Fascinanta Romanie, iar dupa ce am ras cu pofta cum n-am mai ras de ceva timp vizualizand primele 2 pagini, la pagina a treia… surpriza! Acolo apare un link catre postul pe care l-am scris dupa prima aventura din vara asta de la Schit, intitulat Natura - sursa existentei.

Cred ca mai tarziu o sa ma inscriu si eu pe forumul lor, sa postez pentru a-i multumi celui care a postat link-ul acolo. Sunt bucuros ( in ciuda faptului ca ieri am primit o veste nu tocma incurajatoare ), e un sentiment placut ca ideea asta a blog-ului e utila cuiva cel putin pentru o lectura placuta :).

Presedintele Lincoln plecase intr-o calatorie in Vestul mijlociu.La un moment dat dadu ordin vizitiului sa opreasca.I se paru ca a vazut langa gardul unei ferme un batran care plange.Se intoarse si intr-adevar vazu un mosneag cu lacrimi siroind pe obraz.
-Dar omule,nu se poate asa ceva1 spune-mi ce s-a intamplat?
-Tata mi-a dat o palma,zise batranul printre lacrimi.
-Da l-am batut!se auzi vocea altui mosneag care se apropia.A fost nerespectos cu bunicul sau.Merita palma pe care i-am dat-o.Lincoln ramase inmarmurit:omul care plangea parea de mult trecut de 70 de ani.vasazica tatal lui avea…iar bunicul…

Intr-o discutie,Voltaire avu un cuvant de lauda pentru un alt filozof.Cel cu care vorbea ii atrase atentia ca filozoful acela vorbea de fiecare data despre Voltaire ca despre un oarecare.
-Nu e exclus sa gresim amandoi,veni raspunsul.

Batrana doica a lui d’Alembert il sfatuia de fiecare data pe acesta sa acorde mai mult interes marimilor zilei care il vizitau din cand in cand.Ea ii atrage atentia ca toti acestia ar putea sa-i ofere niste rente.Dar d’Alembert ramanea in continuare nepasator.
-O sa ramaneti toata viata un filozof!ii spuse doica cu o urma de compatimire in glas.
-Si ma rog,ce este acela un filozof?
-Un nebun care se chinuieste o viata intreaga ca sa se vorbeasca despre el dupa moarte!

Diogene a fost intrebat odata de ce intotdeauna cersetorii starnesc mila oamenilor in vreme ce soarta filozofilor nu starneste nici un fel de compasiune?Filozoful a raspuns:Fiecare deplange propria-i soarta:oricine se gandeste ca poate maine va fi schiop,ciung sau orb-filozof,insa,niciodata.

Au mai trecut aproape 50 de ani de atunci,pana ajunse si furculita la moda in Anglia.Se spune ca furculita a fost nascocita atunci cand au inceput sa se poarte gulerele cele mari de dantela.Aceste gulere erau o adevarata piedica la masa.Se propteau in barbie, nu mai puteai inclina capul,care sta teapan ca pe o tava mare si rotunda.Cu un astfel de guler,era de sugur mai usor sa te folosesti de furculita decat de maini….